„A supraveghea și a pedepsi“. Un gând foucauldian

Cioran a descris genealogia fanatismului în felul următor:

În sine, orice idee este neutră, sau ar trebui să fie; dar omul o însufleţeşte, proiectîndu-şi în ea flacăra şi nebunia; impură, preschimbată în credinţă, ea se inserează în timp, capătă chip de eveniment : are loc astfel trecerea de la logică la epilepsie.. . Aşa se nasc ideologiile, doctrinele, şi farsele însîngerate. Idolatri din instinct, convertim în absolut obiectele viselor şi intereselor noastre. Istoria nu este decît o defilare de false Absoluturi, o succesiune de temple înălţate unor pretexte, o înjosire a spiritului în faţa Improbabilului. Chiar cînd se îndepărtează de religie, omul îi rămîne aservit ; străduindu-se din răsputeri să făurească simulacre de zei, el îi adoptă apoi cu febrilitate : nevoia lui de ficţiune, de mitologie triumfă împotriva evidenţei şi a ridicolului. Puterea sa de a adora este răspunzătoare de toate crimele sale: cel care iubeşte peste măsură un zeu îi constrînge şi pe ceilalţi să-l iubească, şi îi extermină dacă refuză. Orice intoleranţă, orice intransigenţă ideologică sau prozelitism dezvăluie fondul bestial al entuziasmului. Cînd omul îşi pierde facultatea de a fi indiferent, el devine un asasin virtual ; iar dacă îşi transformă ideea în zeu, consecinţele sînt in calculabile (Emil Cioran, Tratat de descompunere).

Începutul Tratatului de descompunere adună probabil paginile mele preferate din Cioran. Pentru că le consider cuvintele sale de maximă luciditate și pentru că sînt și autobiografice. Fanatismul de care vorbește Cioran năucise cele mai înzestrate minți ale generației sale. Cioran nu vorbește în necunoștință de cauză fiindcă orbirea de acest tip îl încercase și pe el cu 10 ani înainte de publicarea acestei cărți. Nu era străin de trecerea de la logică la epilepsie și de convertirea în absolut a unei idei. Dar intuițiile sale rămîn incredibil de actuale. Atitudinea religioasă extinsă în afara planului credinței, nevoia de ficțiuni și de mitologie triumfă într-adevăr împotriva evidenței ridicolului. Cum ar putea fi interpretată altfel atitudinea care în fața oricărei critici răspunde cu verdicte de tipul Nu ești de acord cu mine, atunci moralmente ești din stirpea Săptămînii lui Eugen Barbu? Ți se cere să faci exerciții de admirație și declarații de iubire și să îți anesteziezi, în același timp, orice urmă de rațiune și simț critic. Să te comporți, cu alte cuvinte, în mod idolatru și să reacționezi așa cum unui soldat i se cere să tragă pe front. Fără rezerve, fără să își pună întrebări. Ți se cere să stabilești o ortodoxie în plan ideologic și politic. Adică exact opusul atitudinii hamletiene despre care vorbește Cioran atunci cînd scrie că orice credință exercită o formă de teroare. Se caută imperative categorice și etici destinate unor roboți. Se absolutizează Adevărul în dauna unor regimuri diferite ale adevărului specifice timpului, locului și discursului în interiorul căruia este legitim să afirmi că o afirmație este adevărată sau falsă. Dar când cunoașterea se proclamă Dogmă, cunoașterea adevărului absolut, adică expresia unei valori dincolo de spațiu și de timp, adevărul se transformă în puterea a cărei sarcină unică este aceea de a condamna în funcție de propriile ambiții, de a cenzura opiniile celuilalt doar pentru că nu coincid cu ale tale. Rațiunea este pusă în slujba unei  Puteri destinată misiunii de a supraveghea și a pedepsi. Intelectualii captivi în acest sistem devin instrumente ale puterii, factori ai represiunii ideologice, iar inamicul binelui nu este răul, ci Binele cu majusculă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s