Ștefan Agopian – Însemnări din Sodoma: portret al artistului murind

Imagine

A trecut multă vreme de atunci, de când am înțeles că Sodoma este o ficțiune, că nu existăm decît în amintirea cuiva pe care cei de aici îl numesc Artistul, că ne mișcăm în limitele unei povești depănate de altcineva. Sodoma nu există, am înțeles asta. Sodoma este o poveste. Mă plimbam pe străzile orașului, simțeam soarele încălzind pietrele acelea uriașe și niște ochi urmărindu-mă, dar nu-mi mai era frică, mă mișcam într-un decor, jucând un rol care nu era al meu. Știu că n-am să pătrund niciodată misterele acestui oraș, în care am nimerit întâmplător. Nora mi-a spus odată: „Vezi, draga mea, asta e nenorocirea, deasupra noastră e Artistul, care ne orivește indiferent și care ne conduce, totul depinde de voința lui”. Nora a a terminat de vorbit și îi străluceau ochii, părea beată.

[…]

SED CONTRA

Fiindcă nu povestea e importantă, povestea nu contează niciodată sau ar trebui să nu conteze.Orice aș inventa, nu pot să inventez nimic care să nu aibă o corepondență cu realitatea, eu nu sunt decât o bandă rulantă care încearcă să transporte fragmente din realitate dincolo de ea. Ăsta e adevărul. Așa ăși vorbea artistul în camera liniștită de pe strada Circulară, unde lumina se așternea molcomă pe mobile, strecurându-se prin perdele, învăluia camera luminând fața Artistului transfigurată.

(Însemnări din Sodoma (Portret al artistului murind). București, Eminescu, 1993)
De ce nu îl traducem masiv pe Agopian nu o să înțeleg vreodată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s