Un film despre fuga de noi înșine

https://i0.wp.com/www.observatorcultural.ro/userfiles/article/O-luna-in-Thailanda2_11301105.jpg

O lună în Thailanda

Producţie România, 2012

Scenariul: Paul Negoescu şi Vlad Trandafir

Regia: Paul Negoescu

Cu: Andrei Mateiu (Radu), Ioana Anastasia Anton (Adina), Sînziana Nicola (Nadia), Victoria Răileanu (Emilia), Eszter Tompa (Idilkó), Tudor Aaron Istodor (Alex)

Distribuitor: Parada Film

O lună în Thailanda, debutul în lungmetraj al lui Paul Negoescu (n. 1984), are meritul de a propune un set cu totul nou de probleme și interogații formale și etice decît cele generate deja de filmele unor regizori români contemporani multipremiați. Cu alte cuvinte, filmul construieşte un imaginar cinematografic care nu are puncte comune cu filmele lui Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu etc. Din start, orice comparație cu filmele acestor regizori mi se pare inutilă și nedreaptă față de producţia celei mai tinere echipe cinematografice din ultimii 20 de ani.

Ce ni se propune?

Acțiunea din O lună în Thailanda se desfă­șoară pe parcursul a 24 de ore. Mai exact, în ultima zi a anului și în noaptea de revelion. Filmul se deschide cu un cadru panoramic al Bucureștiului, în care se pot desluși sediul Băncii Naționale, precum și alte clădiri cunoscute din centru. Însă acest cadru nu e ceea ce am numiestablishing shot. Pentru cei care vor merge să vadă filmul cadrul îşi va dezvălui sensul. Adevăratul cadru de început, cel care ne deschide într-adevăr drumul spre lumea filmului, este cel care îi înfățișează pe Adina (Ioana Anastasia Anton) și Radu (Andrei Mateiu) făcînd dragoste. Scena este filmată într-un mod care face evident faptul că plictiseala și-a făcut loc în relația lor, mai ales după ce cei doi se luptă să facă patul, o canapea extensibilă buclucaşă care presupune o muncă semnificativă pentru a fi strînsă. Este ziua în care aceştia împlinesc nouă luni de relație. Însă acest lucru este conștientizat doar de Adina, care îi face un cadou lui Radu. Ați ghicit. Doar ea este îndrăgostită head over heels. Din primele 20 de minute ale filmului îți dai seama că sentimentele lui Radu nu sînt reciproce şi nu se apropie de aceeași intensitate. De altfel, acestuia i se pare că o zărește pe Nadia, fosta iubită, într-un supermarket.

Continuarea este previzibilă. Radu se desparte de Adina, considerînd că relația lor a căzut pradă rutinei, că nu mai trăiesc la aceeași intensitate ca la început – o serie de reproșuri care l-ar putea foarte bine privi chiar pe el însuși. Dacă am simplifica dinamica filmului foarte mult, s-ar putea spune că personajul interpretat de Andrei Mateiu este the bad guy. El se desparte de prietena lui chiar în noaptea de revelion și pleacă apoi în căutarea vechii iubite, Nadia (Sînziana Nicola), considerînd că aceasta fusese adevărata lui dragoste. Însă nu cred că genul de film pe care îl propune Paul Negoescu poate fi împărțit în personaje bune și rele. Nu voi povesti mai mult din acțiunea filmului deoarece acesta încă rulează în cinematografe.

O lună în Thailanda a putut fi văzut și la a treia ediție a serilor KINObservator. Spec­tatorii au avut ocazia de a le pune întrebări realizatorilor prezenți la proiecție. Am fost provocat de observația făcută de unul dintre spectatori: „Subiectul filmului este cam ușurel“. Filmul lui Paul Negoescu nu poate fi redus la subiectul său, la personajele sale sau chiar la evenimentele care se petrec în cele mai puțin de 24 de ore în care se desfășoară acțiunea filmului. De asemenea, cred că e o greșeală să compari subiectul filmului cu experiențele-limită înfățișate în filme precumMoartea domnului LăzărescuAurora4,3,2 sau După dealuri. Însă cred că o despărțire este un eveniment major în viața oricăruia dintre noi și că nu trebuie să expediem un film care pornește de la un asemenea episod ca fiind un film „ușurel“. Apoi, cred că modul în care personajul principal, Radu, acționează și ia decizii pe parcursul filmului este simptomatic pentru o parte semnficativă a generației care are acum sub 30 de ani (şi din care se întîmplă să fac parte).

Consumerismul în dragoste

Filmul lui Paul Negoescu este un film de­spre modul în care mulţi dintre cei de vîrsta mea iau decizii. Nu este vorba despre decizii minore, ci despre decizii importante care privesc viața personală și viața interioară. Însă trăsătura cea mai importantă subliniată de Paul Negoescu este mai degrabă sărăcia vieții interioare sau fuga de noi înşine, cea care ne împiedică să avem o experiență autentică chiar și cînd este vorba despre dragoste. Per­sonajul lui Andrei Mateiu aplică aceeași logică a consumului (sugerată de episodul care are loc în supermarket) și în viața personală. Este total nesigur pe alegerile sale, ezită de mai multe ori şi totuşi ia decizii întemeiate pe justificări lipsite de substanță. Radu este eternul încîntat de „minunata“ lume nouă care i se propune. Tratează chiar și relațiile de dragoste ca pe un produs nou și inevitabil mai „bun“.

Filmul este foarte abil în construirea unui întreg set de indicatori vizuali meniţi să arate circularitatea și absurditatea lumii în care trăiește personajul. Nu pot să nu amintesc calitatea dialogului și a întregului scenariu scris de regizor împreună cu Vlad Trandafir. Pline de umor și capabile să realizeze o ironie fină la adresa felului în care o parte dintre tinerii de azi aleg să își trăiască viața, replicile din O lună în Thailanda dau un ritm alert filmului și fac posibil un sentiment încercat mai rar la filmele românești contemporane – plăcerea spectatorului. Însă nu trebuie să ne înșelăm. Nu vorbim despre un film comercial. Privim un film de autor, numai că este vorba de o cu totul altă vîrstă a filmului. Gramatica cinematografică aleasă de Paul Negoescu este cea a filmului observațional. Este vorba de acel mod de a înfățișa viața ca și cum camera de filmat nu ar fi prezentă. Nu vom întîlni procedee formale mainstream precum filmarea unui conflict prin alternarea unui set de planuri și contraplanuri sau montajul analitic. Cadrul-secvență este procedeul formal preferat. Continui­tatea temporală este respectată, însă cadrele-secvență sînt din cînd în cînd fragmentate de tăieturi de montaj menite să sugereze elipse de timp şi să dea un ritm mai dinamic peliculei, sugerînd poate că personajele au zăbovit mai mult înaintea unor acţiuni.

Fiind realizat de o echipă cu o medie de vîrstă sub 30 de ani, O lună în Thailanda este un debut important care anunță o generație de realizatori și actori ce promit un cu totul alt mod de a gîndi filmul.

(Publicat în Observator cultural, nr.652)

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s