Muzica lucrurilor neterminate

Virginia Woolf, Valurile, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2012, 264 p.

De zece ani citesc și recitescValurile Virginiei Woolf – în original sau în traducerea lui Petru Creția (reeditată anul acesta la Humanitas). Mă atrag de fiecare dată multiplele intrări și ieșiri ale acestui poem în proză și capacitatea sa de a construi „personaje“ și voci neterminate, provizorii, schimbîndu-se constant, împărtășind din eterogenitatea și haosul lumii. Valurile sînt vibrații, linii de frontieră tranzitorii înscrise pe trupuri, vieți, lumi. Virginia Woolf – care și-a tranformat viața și literatura într-o trecere, într-o devenire, treceri între sexe, vîrs­te, interiorități – amestecă vocile a șase „personaje“, Bernard, Susan, Neville, Jinny, Louis, Rhoda. Însă fiecare dintre aceștia desemnează o diversitate de elemente informe, o multiplicitate ireductibilă la un personaj literar. Fiecare dintre aceștia trăiește în interiorul propriei multiplicități și totodată la marginea acesteia, evadînd constant în euri și vieți larvare. Acestora li se adaugă Percifal (multiplicitatea inumană, haosul și neantul), care reunește cele mai multe dimensiuni și le înglobează pe toate celelalte.

Fiecare voce îna­intează asemenea unui val, însă în planul inform al lumii acestea compun un singur val a cărui vibrație se răspîndește pe întreaga suprafață a existenței. Fiecare capitol începe cu o meditație asupra aspectului valurilor la o anumită oră, fragmentele de început fiind de fapt o reflecție asupra provizoratului devenirii. Universul este intermitent, o țesere împreună a formelor nebuloase, a norilor și a galaxiilor, devenire pură, stare intermediară, ordonată și dezordonată. La fel ca și norii, valurile sînt ansambluri, seturi nebuloase, multiplicități ale căror forme ne scapă, ale căror mișcări locale nu pot fi observate. Prin metafora valurilor, Virginia Woolf gîndește un nou mod de individualizare a lumii. Viața nu este închisă întotdeauna în contururi și realități fixe, ci în ansambluri informe. Gîndurile sînt valuri, conturul lor este incomensurabil. Totul în natura lor este alcătuit din intensități variabile. Profunzimea și suprafața reunesc aceeași textură. La gînduri se ajunge întotdeauna mult prea devreme sau mult prea tîrziu. Viața interioară este variație pură, violentă precum mareea. „Cred că Fluturii de noapte [titlul inițial al Valurilor] se vor încadra în planul pe care l-am schițat aici: ideea unui poem dramatic, ideea unui flux continuu, nu numai al gîndirii omenești, ci și al vapoarelor, al nopții; toate curgînd împreună: întrerupte de sosirea fluturilor luminoși.Un bărbat și o femeie vor sta de vorbă la masă. Sau poate vor tăcea. Va fi o poveste de dragoste. La sfîrșit ea va da drumul în cameră ultimului fluture mare. Constrastele ar putea fi cam în felul acesta: ea ar putea să vorbească sau ar putea să mediteze la vechimea pămîntului, la moartea omenirii, apoi fluturii încep să intre în cameră“ (Jurnalul unei scriitoare).

Unicitatea Valurilor constă în faptul să romanul este scris urmărind un ritm și nu o intrigă. Iar acest ritm este mai important pentru Virginia Woolf decît narațiunea ca succesiune de fapte și întîmplări subsumate unor rațiuni cauzale.

„Să saturez fiecare atom“

Valurile spulberă și anumite idei preconcepute despre arta romanului. Se crede că romancierul folosește propriile observații, amintiri, propria memorie, propria copilărie. Fabulația creatoare pusă la lucru în cărțile transgresive din specia Valurilor nu are legătură cu amintirile proprii ale autoarei, ci cu o devenire a scriitoarei destinate să elibereze viața acolo unde aceasta este ostatică. „Fluturii de noapte continuă să mă obsedeze […] mă lovesc de anumite dificultăți. Mai întîi celebritatea.Orlando a reușit cum nu se poate mai bine. Aș putea acum să scriu în această manieră. Toată lumea cu mic cu mare mă sfătuiește să fac asta. Toți spun că e cît se poate de spontan și de firesc. Aș vrea să păstrez aceste calități, dacă se poate, fără a le pierde pe celelalte. […] Ele proveneau din faptul că scriam privind lucrurile din exterior. Iar dacă încep să aprofundez, nu le voi pierde oare? Și care este punctul meu de vedere despre latura interioară și cea exterioară? Cred că o anumită dezinvoltură, un anumit elan sînt bine-venite. Da, cred că pînă și abordarea din exterior este bine-venită și că ar trebui găsită modalitatea de a îmbina cele două căi. Mi-a venit ideea că ceea ce vreau să fac este să saturez fiecare atom. Adică să elimin toate deșeurile, tot ceea ce e inert și superfluu: să transpun momentul în întregul său, cu tot ceea ce conține. Să spunem că momentul este o îmbinare de idei, senzații; glasul mării. Deșeurile, inerția rezultă din cuprinderea unor lucruri care nu aparțin momentului. E vorba de acest înfiorător procedeu narativ al scriitorilor realiști: ce se întîmplă de la prînz pînă la cină; e ceva fals, ireal, pur și simplu convențional. De ce să admiți în literatură ceea ce nu este poezie, adică vreau să spun saturat? Nu este oare aceasta obiec­ția mea împotriva romancierilor? Că nu selectează nimic? Poeții reușesc prin simplificare, eliminînd practic totul. Eu vreau să includ totul și cu toate acestea să saturez“ (Jurnalul unei scriitoare). Astfel definea Virginia Woolf miza Valurilor, cartea scrisă în perioada cea mai polemică a operei sale, scrierea romanului suprapunîndu-se și cu perioada de germinație a eseului A room of one’s own.

Minoritatea creatoare

Valurile are și o miză politică, însă aceasta este vizibilă numai din perspectiva construc­ției inedite pe care o propune. Virginia Woolf considera insuportabilă ideea de a scrie „ca o femeie“, de a imita o simțire și un complex afectiv considerate de o mentalitate colectivă ca fiind generic feminine, deoarece etichetele de sex, rasă, clasă, regn reprezintă funcții ale termenilor opoziționali dominanți, avataruri ale gîndirii majorității. Literatura este însă o cultivare a minorității revoluționare. Prin stilul abordat, Valurile eliberează o devenire revoluționară a genului feminin. „Atomii“ feminității – din care se compune textul Vir­giniei Woolf – inundă un întreg cîmp social, contaminînd lumea bărbaților, aruncîndu-i pe aceștia într-o zonă de indiscernabilitate, risipind masculinitatea în cadrul metamorfozei sale. O asemenea configurație existențială și socială este o modalitate de rezisten­ță față de despotismul din noi înșine, față de mania de a închide viața în relații de putere (bărbat-femeie, copil-adult). Totul este emisie de particule (feminine, masculine) – valurile feminității care inundă plajele masculinității. Universul este alcătuit din muzica fluxului și a refluxului. Pentru ca oamenii să atingă armonia perfectă trebuie să atingă mai întîi acest refren al desfacerii totale, al pulverizării omenirii în ritmul mării. Valurile se sparg de țărm. Toate acestea sînt evidente în rememorarea finală a lui Bernard: „Și acum mă întreb: «cine sînt eu?» Am vorbit despre Bernard, Neville, Jinny, Susan, Rhoda și Louis. Sînt eu toți aceștia laolaltă? Sau deosebit de ei? Nu știu. Am fost aici împreună. Dar Percifal a murit, și Rhoda a murit. Nu mai sîntem împreună. Nu mai sîntem aici. Totuși, nu simt că ar exista vreun obstacol care să ne separe. […] Vise, obiecte care m-au înconjurat, și duhurile acelea abia închegate, împletite în viața mea, care nu se desprind de mine nici ziua, nici noaptea. Se tot răsucesc în somn, strigă cuvinte învălmășite, întind mîna fantomatică și mă apucă, chiar dacă încerc să scap. Sînt umbrele celor pe care i-aș fi putut întrupa. Sînt toate eurile mele care nu au venit pe lume“. Iată o formă de a gîndi și de a trăi multiplul. Sîntem fascinați de unitate, disprețuim simțurile fiindcă informația dată de acestea vine în șuvoaie incontrolabile. Disprețuim ansamblurile lumii, disprețuim corpul deoarece ni se par demne de strălucirea ființei numai atunci cînd se subordonează unei unități, numai atunci cînd se armonizează. Fiindcă dezagregarea și provizoratul ni se par neatrăgătoare, am pierdut lumea de dragul unității. Însă aceasta este cuprinsă în intermitența valurilor.

(Publicat în Observator cultural)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s